marafet dex - definiţie, sinonime, conjugare

marafet

[Sinonime]
MARAFÉT, marafeturi, s.n. 1. (Pop. şi fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fiţe. 2. (Pop. şi fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretenţioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (Înv.) Meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p.ext. truc, tertip; înşelătorie, artificiu. – Din ngr. maraféti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARAFÉT ~uri n. pop. 1) Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; maraz; moft; naz; toană; capriciu. 2) Obiect lipsit de valoare; fleac. 3) Podoabă preţioasă. 4) înv. Capacitate de a lucra cu multă uşurinţă şi dexteritate; dibăcie; măiestrie; iscusinţă; pricepere. /<ngr. maraféti, turc. marifet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

marafét (maraféturi), s.n. – 1. (Înv.) Îndemînare, dibăcie. – 2. (Înv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, vicleşug. – 4. Capcană, cursă, prefăcătorie, intrigă. – Mr. murafete, megl. murafet. Tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Şeineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι „mijloc”, alb. marifet, bg. murafet şi rus. marafety podpuskatĭ „a-şi bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 îl consideră de origine obscură şi care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, înşelător); marafetui, vb. refl. (a se purta).
(Dicţionarul etimologic român)

marafét s. n., pl. maraféturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MARAFÉT s. v. abilitate, capriciu, chef, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, maimuţăreală, maşinaţie, meserie, moft, naz, ocupaţie, poftă, pricepere, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, ştiinţă, talent, tertip, toană, truc, uneltire, uşurinţă, viclenie, vicleşug.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mara maraf marafe

Cuvinte se termină cu literele: et fet afet rafet arafet