marc dex - definiţie, sinonime, conjugare

marc

marc mârc
MARC s.n. Pastă obţinută prin prelucrarea fructelor şi a legumelor şi folosită ca materie primă în industria alimentară. – Din fr. marc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂRC interj. (Pop.; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr şi mâlc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARC n. Produs în formă de pastă, obţinut prin prelucrarea fructelor şi a legumelor şi folosit ca materie primă în industria alimentară. /<fr. marc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÂRC interj. : A nu zice nici ~ a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. /Contaminare între mâr şi mâlc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARC s.n. 1. Produs alimentar obţinut prin extragerea sucului din fructe. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. [< fr. marc].
(Dicţionar de neologisme)

MARC1 s. n. 1. produs alimentar prin extragerea sucului din fructe. 2. reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. (< fr. marc)
(Marele dicţionar de neologisme)

MARC2 s. n. (rugbi) prinderea balonului din zbor, când acesta a fost şutat de un adversar. (< engl. mark)
(Marele dicţionar de neologisme)

marc s. n., pl. márcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mârc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mârc2, -ă, adj. (reg.) roşcat, roşu-închis.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar

Cuvinte se termină cu literele: rc arc