marcator

MARCATÓR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S.n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi locul cuiburilor în care se va pune sămânţa sau răsadul. 2. S.m. şi f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S.m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARCAT//ÓR¹ ~oáre n. Unealtă pentru marcarea locului de plantare sau de semănare a culturilor agricole. /a marca + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARCATÓR² ~i m. Persoană specializată în lucrările de marcare. /a marca + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARCATÓR s.n. 1. Unealtă folosită pentru a fixa locurile cuiburilor de însămânţare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

MARCATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

MARCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânţare. 2. dispozitiv al unei maşini de semănat etc. care serveşte la menţinerea distanţei constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonţ trasor. III. s.m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

marcatór (persoană) s. m., pl. marcatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marcatór (unealtă) s. n., pl. marcatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MARCATÓR s. (înv.) marcher. (~ de produse industriale.)
(Dicţionar de sinonime)