marcescență

MARCESCÉNT, -Ă, marcescenţi, -te, adj. (Bot.; despre frunze) Care se usucă, dar rămâne pe arbori în timpul iernii. – Din fr. marcescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARCESCÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) Care nu cade toamna, rămânând veştejită pe ramuri până primăvara. [< fr. marcescent, cf. lat. marcescere – a se veşteji].
(Dicţionar de neologisme)

MARCESCÉNŢĂ s.f. Stare a unei plante, a unei frunze care se veştejeşte. [< fr. marcescence].
(Dicţionar de neologisme)

MARCESCÉNT, -Ă adj. (despre frunze, fructe) care se usucă pe plantă, rămânând pe aceasta până primăvara; (despre corolă, caliciu) care persistă şi după polenizare. (< fr. marcescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

marcescént adj. m., pl. marcescénţi; f. sg. marcescéntă, pl. marcescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marcescénţă s. f., pl. marcescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)