marcotare

MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulţi o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARCOTÁRE, marcotări, s.f. Acţiunea de a marcota şi rezultatul ei. – V. marcota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARCOTÁ vb. I. tr. A culca şi a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
(Dicţionar de neologisme)

MARCOTÁRE s.f. Acţiunea de a marcota şi rezultatul ei; marcotaj. [< marcota].
(Dicţionar de neologisme)

MARCOTÁ vb. tr. a culca şi a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operaţia de marcotaj. (< fr. marcotter)
(Marele dicţionar de neologisme)

marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. şi pl. marcoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marcotáre s. f., g.-d. art. marcotării; pl. marcotări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MARCOTÁRE s. marcotaj.
(Dicţionar de sinonime)