marcotă
[Sinonime]
MARCÓTĂ, marcote, s.f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MARCÓT//Ă ~e f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, şi care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obţinută prin marcotaj. [< fr. marcotte].
(Dicţionar de neologisme)
MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♢ plantă obţinută prin marcotaj. (< fr. marcotte)
(Marele dicţionar de neologisme)
marcótă s. f., pl. marcóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MARCÓTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaş. (~ de viţă de vie.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MARCÓT//Ă ~e f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, şi care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♢ plantă obţinută prin marcotaj. (< fr. marcotte)
(Marele dicţionar de neologisme)
marcótă s. f., pl. marcóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MARCÓTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaş. (~ de viţă de vie.)
(Dicţionar de sinonime)