margaretă

MARGARÉTĂ, margarete, s.f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescenţa compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, şi din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARGARÉT//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roşii. /<germ. Margarete, fr. marguerite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central şi cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].
(Dicţionar de neologisme)

MARGARÉTĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc şi cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)
(Marele dicţionar de neologisme)

margarétă s. f., pl. margaréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MARGARÉTĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthe-mum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăişă, ochiul-boului, romaniţă-mare, salomii-gal-bene (pl.).
(Dicţionar de sinonime)