marghioli dex - definiţie, sinonime, conjugare
MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Reg.) Deştept, isteţ; p.ext. şmecher, şiret, ştrengar; uşuratic. – Din ngr. marghiólos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARGHIOLÍ, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Reg. şi fam.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARGHI//ÓL ~oálă (~óli, ~oále) reg. Care manifestă agerime şi deşteptăciune; isteţ. /<ngr. marghiólos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MARGHIOL//Í mă ~ésc intranz. reg. fam. A face fasoane; a se fasoni; a se sclifosi. /Din marghiol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

marghiól (marghióli), s.m. – 1. Impostor, şmecher. – 2. Donjuan, crai. – Mr. marγiol. Ngr. μαργιόλος (Roesler 572; Meyer 260; Cihac, II, 673), cf. tc. mariol, din it. mariuolo. Sec. XVII. – Der. marghioli, vb. refl. (a se fandosi), cf. ngr. μαργιολεύω; marghiolie, s.f. (fandoseală), cf. ngr. μαργιολία.
(Dicţionarul etimologic român)

marghiól adj. m. (sil. -ghiol), pl. marghióli; f. sg. margioálă, pl. marghioále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marghiolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. marghiolésc, imperf. 3 sg. marghioleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. marghioleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MARGHIÓL adj. v. ager, arătos, chipeş, deştept, dibaci, frumos, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, şiret, şmecher, viclean.
(Dicţionar de sinonime)

MARGHIÓL s. v. chin, frământare, zbatere, zbucium, zbuciumare.
(Dicţionar de sinonime)

MARGHIOLÍ vb. v. afecta, chinui, consuma, face, fandosi, făli, frământa, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, maimuţări, mândri, preface, prosti, sclifosi, semeţi, simula, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marg margh marghi

Cuvinte se termină cu literele: li oli ioli hioli ghioli