marginile dex - definiţie, sinonime, conjugare

marginile

[Sinonime]
MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontieră. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁRGIN//E ~i f. 1) Parte extremă a unei suprafeţe; capăt; extremă. ~ea mesei. ♢ A ţine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a căuta să scape de o obligaţie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fără (de) ~i foarte mare, imens, nesfârşit. 2) rar Linie care desparte (o ţară, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde începe sau unde se termină ceva. ~ea pădurii. ~ea mării. ~ea satului. 4) fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care mărgineşte suprafaţa unor vase, obiecte; buză. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

márgine (márgini), s.f. – 1. Mal, ţărm. – 2. Limită, extremitate. – 3. Frontieră, hotar. – 4. Chenar, bordură. – Mr. mardzine, megl. mardzini. Lat. margo, margĭnem (Puşcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm. mrgan, sp. (margen). – Der. mărginaş, adj. (limitrof; de hotar); mărginaş, s.m. (vecin de frontieră; mahalagiu; Arg., gură-cască, chibiţ); mărginean, s.m. (locuitor de la frontieră); mărgini, vb. (a limita; a pune semne de hotar; refl., a se învecina); nemărginire, s.f. (infinit); nemărginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol. marginal, adj., din fr. marginal. – Din. rom. provine sb. mrginj (Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)

márgine s. f., g.-d. art. márginii; pl. márgini
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÁRGINE s. 1. v. extremitate. 2. extremitate, limită, (înv.) soroc. (La ~ câmpiei.) 3. limită, linie. (S-a oprit la ~ satului.) 4. barieră, mahala, periferie. (Stă la ~ Bucureştiului.) 5. (GEOGR.) v. ţărm. 6. (înv.) usnă, (fig.) buză, gură. (Stă pe ~ prăpastiei.) 7. v. bordură. 8. v. chenar. 9. v. latură. 10. v. muchie. 11. v. ghizd. 12. v. bor. 13. v. flanc. 14. v. limită. 15. limită, măsură (Orice lucru are o ~!) 16. v. marjă. 17. v. braţ.
(Dicţionar de sinonime)

MÁRGINE s. v. carâmb, cimitir, cupon, frontieră, graniţă, hotar, lătunoaie, limită teritorială.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-PE-MARGINEA-CĂII s. v. timoftică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marg margi margin

Cuvinte se termină cu literele: le ile nile inile ginile