marină dex - definiţie, sinonime, conjugare
MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ţine de mare2, care trăieşte sau creşte în mare2, care este produs de acţiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (şi substantivat, f.) (Pictură) care înfăţişează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigaţia pe mare2; maritim. Hărţi marine. – Din fr. marin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara peşte, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oţet şi diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARÍNĂ s.f. Totalitatea mijloacelor de navigaţie (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) şi a unităţilor navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Ştiinţa şi tehnica navigaţiei. – Din fr. marine, it. marina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de mare; propriu mării. 2) (despre picturi) Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare. /<fr. marin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MARIN//Á ~éz tranz. (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germ. marinieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARÍNĂ f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

marín (marínă), adj. – De mare. Fr. marin. – Der. marină, s.f., din fr. marine; marinar, s.m. (soldat la marină; Arg., avort, făt avortat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinăresc, adj. (de marină, de marinar); marinăreşte, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau peşte), din fr. marinade; submarin, s.n., după fr. sous-marin.
(Dicţionarul etimologic român)

MARÍN, -Ă adj. De (din) mare; care trăieşte în mare. ♢ Pictură marină (şi s.f.) = pictură a unei privelişti de la mare. [< fr. marin, it. marino, lat. marinus].
(Dicţionar de neologisme)

MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (peşte, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oţet şi diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].
(Dicţionar de neologisme)

MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. Ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. [< fr. marine, it. marina].
(Dicţionar de neologisme)

MARÍN, -Ă adj. referitor la mare; care creşte, trăieşte în mare. ♢ (s. f.) pictură cu peisaj marin. (< fr. marin)
(Marele dicţionar de neologisme)

MARINÁ vb. tr. a prepara (peşte, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oţet şi diferite condimente. (< fr. mariner, germ. marinieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

MARÍNĂ s. f. 1. flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. (< fr. marine, it. marina)
(Marele dicţionar de neologisme)

marín adj. m., pl. maríni; f. sg. marínă, pl. maríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mariná vb., ind. prez. 1 sg. marinéz, 3 sg. şi pl. marineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marínă (ansamblul unităţilor navale, tehnica navigaţiei) s. f., g.-d. art. marínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marínă (pictură) s. f., g.-d. art. marínei; pl. maríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi şi a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
MARÍN adj. 1. v. maritim. 2. (rar) pelagic, (înv.) marinesc. (Adâncurile ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mari marin

Cuvinte se termină cu literele: na ina rina arina