marmor

MÁRMOR s.n. v. marmură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s.f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli şi lustrui, întrebuinţată la lucrări de sculptură şi arhitectură. ♢ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent faţă de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită şi lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s.f., (înv.) mármor s.n.] – Lat. marmor, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁRMUR//Ă ~i f. 1) Rocă calcaroasă dură, de diferite culori, care, prin şlefuire, capătă aspect lucios şi neted, fiind folosită în construcţie şi ca material pentru sculptură. ♢ A rămâne de ~ a încremeni pe loc; a înmărmuri. A fi de ~ (sau a fi rece ca ~a sau ca o ~) a fi indiferent, nepăsător, rece faţă de orice. 2) Bloc sau sculptură din asemenea material. [G.-D. marmurii] /<lat. marmor, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁRMOR s.n. v. marmură.
(Dicţionar de neologisme)

MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia şi lustrui uşor, folosită în lucrări de construcţie, la executarea obiectelor de artă etc. [Pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore].
(Dicţionar de neologisme)

mármură s. f., g.-d. art. mármurii; (sorturi, blocuri, statui) pl. mármuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÁRMURĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, porţelan, pustulă, malignă.
(Dicţionar de sinonime)