marmorare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MARMORÁ, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MARMOR//Á ~éz tranz. (materiale) A face să capete aspect de marmură; a face să fie ca de marmură. ~ piatra de construcţie. /Din marmură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARMORÁ vb. I. tr. A colora dând aspect de marmură (unui material). [< germ. marmorieren].
(Dicţionar de neologisme)

MARMORÁRE s.f. Acţiunea de a marmora şi rezultatul ei. ♦ Deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. [< marmora].
(Dicţionar de neologisme)

MARMORÁ vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ. marmorieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

MARMORÁRE s. f. acţiunea de a marmora. ♢ deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. (< marmora)
(Marele dicţionar de neologisme)

marmorá vb., ind. prez. 1 sg. marmoréz, 3 sg. şi pl. marmoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marmoráre s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marm marmo marmor

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare morare