marmorean
[Sinonime]
MARMOREÁN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-an] – Din fr. marmoréen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MARMORE//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care pare a fi de marmură; asemănător cu marmura. [Sil. -re-an] /<fr. marmoréen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MARMOREÁN, -Ă adj. Ca de marmură; marmoreu. [Pron. -re-an. / < fr. marmoréen, cf. lat. marmor – marmură].
(Dicţionar de neologisme)
MARMOREÁN, -Ă adj. cu aspect de marmură; marmoreu. (< fr. marmoréen)
(Marele dicţionar de neologisme)
marmoreán adj. m. (sil. -re-an), pl. marmoreéni (sil. -re-eni); f. sg. marmoreánă, pl. marmoreéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MARMOREÁN adj. (înv.) marmoreic, marmoreu, marmoriu. (Cu braţe ~ene.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MARMORE//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care pare a fi de marmură; asemănător cu marmura. [Sil. -re-an] /<fr. marmoréen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MARMOREÁN, -Ă adj. cu aspect de marmură; marmoreu. (< fr. marmoréen)
(Marele dicţionar de neologisme)
marmoreán adj. m. (sil. -re-an), pl. marmoreéni (sil. -re-eni); f. sg. marmoreánă, pl. marmoreéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MARMOREÁN adj. (înv.) marmoreic, marmoreu, marmoriu. (Cu braţe ~ene.)
(Dicţionar de sinonime)