marnă

MÁRNĂ, marne, s.f. Rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu şi argilă, în proporţii variabile, de obicei de culoare cenuşie, întrebuinţată la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁRN//Ă ~e f. Calcar argilos, folosit ca materie primă la fabricarea cimentului. /<fr. marne, it. marna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁRNĂ s.f. Rocă sedimentară formată dintr-un amestec de argilă şi calcar, întrebuinţată la fabricarea cimentului. [< marne, it. marna].
(Dicţionar de neologisme)

MÁRNĂ s. f. rocă sedimentară argiloasă, cu un bogat conţinut de calcar, pentru amendarea (2) solurilor acide şi la fabricarea cimentului. (< fr. marne)
(Marele dicţionar de neologisme)

márnă s. f., g.-d. art. márnei; pl. márne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÁRNĂ s. (GEOL.) (înv.) margă. (~ este o rocă sedimentară.)
(Dicţionar de sinonime)