marochinier
MAROCHINÉR s.m. v. marochinier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAROCHINIÉR, marochinieri, s.m. Lucrător specializat în confecţionarea obiectelor din marochin. [Pr.: -ni-er. – Var.: marochinér s.m.] – Din fr. maroquinier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAROCHINIÉR ~i m. Lucrător specializat în confecţionarea obiectelor din marochin (sau din alt fel de piele). [Sil. -ni-er] /<fr. maroquinier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MAROCHINÉR s.m. Lucrător calificat în marochinărie. [Pl. -ri, var. marochinier s.m. / cf. fr. maroquinier].
(Dicţionar de neologisme)
MAROCHINIÉR s.m. v. marochiner.
(Dicţionar de neologisme)
MAROCHINIÉR s. m. lucrător calificat în marochinărie. (< fr. maroquinner)
(Marele dicţionar de neologisme)
marochiniér s. m. (sil. -ni-er), pl. marochiniéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAROCHINIÉR, marochinieri, s.m. Lucrător specializat în confecţionarea obiectelor din marochin. [Pr.: -ni-er. – Var.: marochinér s.m.] – Din fr. maroquinier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MAROCHINÉR s.m. Lucrător calificat în marochinărie. [Pl. -ri, var. marochinier s.m. / cf. fr. maroquinier].
(Dicţionar de neologisme)
MAROCHINIÉR s.m. v. marochiner.
(Dicţionar de neologisme)
MAROCHINIÉR s. m. lucrător calificat în marochinărie. (< fr. maroquinner)
(Marele dicţionar de neologisme)
marochiniér s. m. (sil. -ni-er), pl. marochiniéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)