marotă

MARÓTĂ, marote, s.f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p.ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARÓT//Ă ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane. 2) rar Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie. /<fr. marotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARÓTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinaţii speciale. [< fr. marotte].
(Dicţionar de neologisme)

MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte)
(Marele dicţionar de neologisme)

marótă s. f., pl. maróte
(Dicţionar ortografic al limbii române)