marsupiale

MARSUPIÁL, marsupiale, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere inferioare, a căror femelă are o pungă abdominală în care îşi ţine puii după naştere; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -pi-al] – Din fr. marsupial.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARSUPIÁL ~ă n. 1) la pl. Ordin de mamifere vivipare, a căror femelă îşi poartă puii în marsupiu (reprezentanţi: cangurul, ursul-australian, sariga). 2) Animal din acest ordin. [Sil. -pi-al] /<fr. marsupial
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARSUPIÁLE s.n. pl. Ordin de animale mamifere din Australia, ale căror femele au sub pântece o pungă în care îşi ţin puii când sunt mici; (la sg.) animal din acest ordin. // adj. 1. (Despre animale) A cărui femelă îşi poartă puii în marsupiu. 2. (Anat.; despre organe) În formă de pungă. [Sg. marsupial, pron. -pi-a-. / < fr. marsupial, lat. marsupium, cf. gr. marsipion – pungă].
(Dicţionar de neologisme)

MARSUPIÁL, -Ă I. adj. 1. (despre animale) a cărui femelă îşi poartă puii în marsupiu. 2. (anat.; despre organe) în formă de pungă. II. s. n. pl. ordin de mamifere cu marsupiu, din Australia. (< fr. marsupial)
(Marele dicţionar de neologisme)

marsupiál s. m. (sil. -pi-al), pl. marsupiáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)