martiră dex - definiţie, sinonime, conjugare
MARTÍR2, -Ă, martiri, -e s.m., s.f. Persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuţii, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARTÍR1, martire, s.n. (Rar) Martiriu. – Din fr. martyr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARTÍR ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credinţa creştină. 3) fig. Persoană supusă unor suferinţe, tratamente sau persecuţii inumane. /<fr. martyr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARTÍR, -Ă s.m. şi f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr].
(Dicţionar de neologisme)

MARTÍR, -Ă s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr)
(Marele dicţionar de neologisme)

martír (persoană) s. m., pl. martíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

martír (martiriu) s. n., pl. martíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

martíră s. f., g.-d. art. martírei; pl. martíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MARTÍR s. v. mucenic.
(Dicţionar de sinonime)

MARTÍR s. v. martiraj, martiriu, mucenicie, supliciu.
(Dicţionar de sinonime)

MARTÍRĂ s. v. mucenică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mart marti martir

Cuvinte se termină cu literele: ra ira tira rtira artira