martirizare

MARTIRIZÁ, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p.gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARTIRIZÁRE, martirizări, s.f. Acţiunea de a martiriza şi rezultatul ei. – V. martiriza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MARTIRIZ//Á ~éz tranz. A supune la un martiriu. /<fr. martyriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARTIRIZÁ vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rândul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].
(Dicţionar de neologisme)

MARTIRIZÁRE s.f. Acţiunea de a martiriza şi (mai ales) rezultatul ei; trecere în rândul martirilor; martirizaţie; (p. ext.) martiriu. [< martiriza].
(Dicţionar de neologisme)

MARTIRIZÁ vb. tr. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui. (< fr. martyriser)
(Marele dicţionar de neologisme)

martirizá vb., ind. prez. 1 sg. martirizéz, 3 sg. şi pl. martirizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

martirizáre s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MARTIRIZÁ vb. (BIS.) (rar) a mucenici.
(Dicţionar de sinonime)