mascarea

MASCÁRE, mascări, s.f. Acţiunea de a (se) masca şi rezultatul ei. – V. masca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSCĂRÍ, măscăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori. ♦ Fig. A injosi, a pângări o idee, un sentiment. – Din mascara.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂSCĂR//Í ~ésc tranz. reg. 1) A face să se măscărească; a murdări. 2) A trata cu măscări; a vorbi de rău; a huli; a ponegri; a batjocori; a denigra; a defăima; a calomnia; a cleveti; a bârfi; a blama. /Din mascara
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MĂSCĂR//Í mă ~ésc intranz. reg. A deveni murdar; a se umple de murdărie; a se murdări. /Din mascara
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MASCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) masca şi rezultatul ei; ascundere (sub mască). [< masca].
(Dicţionar de neologisme)

mascáre s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măscărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măscărésc, imperf. 3 sg. măscăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măscăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măscărí s.f. pl. (pop.) vorbe sau fapte necuviincioase, neruşinate, obscene, pornografice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

măscărí² vb. IV (reg.) a se surpa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MASCÁRE s. 1. v. camuflare. 2. v. acoperire. 3. v. as-cundere. 4. ascundere, tăinuire. (~ ignoranţei.)
(Dicţionar de sinonime)

MASCÁRE s. v. disimulare.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSCĂRÍ vb. v. batjocori, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, drăcui, înjura, masca, ocărî, ponegri, ridiculiza, zeflemisi.
(Dicţionar de sinonime)