mascat dex - definiţie, sinonime, conjugare
MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♢ Fig. A ascunde ceva sub aparenţe înşelătoare, cu intenţia de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MASCÁT, -Ă, mascaţi, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu mască; măscuit. ♢ Bal mascat = bal la care participanţii sunt deghizaţi sau poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparenţă înşelătoare; disimulat. – V. masca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂŞCÁT, -Ă, măşcaţi, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: maşcát, -ă adj.] – Din măciucat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAŞCÁT, -Ă adj. v. măşcat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MAS//CÁ ~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂŞCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) acoperi faţa cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparenţe, cu intenţia de a înşela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din faţă, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].
(Dicţionar de neologisme)

MASCÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) acoperi faţa cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparenţe, cu intenţia de a înşlea. ♢ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din faţă, stopând nava. ♢ a interpune o velă între vânt şi o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ♢ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcaţii cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. şi pl. mascheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măşcát adj. m., pl. măşcáţi; f. sg. măşcátă, pl. măşcáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanţii la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. şi reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Îşi ~ ignoranţa.)
(Dicţionar de sinonime)

MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.
(Dicţionar de sinonime)

MASCÁT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.
(Dicţionar de sinonime)

MASCÁT adj. v. disimulat.
(Dicţionar de sinonime)

MĂŞCÁT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) masca ≠ a (se) demasca
(Dicţionar de antonime)

A masca ≠ a demasca, a vădi
(Dicţionar de antonime)

Mascatmărturisit
(Dicţionar de antonime)

Măşcatmărunt
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mas masc masca

Cuvinte se termină cu literele: at cat scat ascat