maselor dex - definiţie, sinonime, conjugare

maselor

[Sinonime] mas masă
MAS, masuri, s.n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p.ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁSĂ1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conţinut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeaşi natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ♢ Masă verde = nutreţ pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porţiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăţi distincte faţă de porţiunile înconjurătoare. ♢ Loc. adj. şi adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toţii; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ♢ Masa vocabularului = partea cea mai mare şi mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ♢ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (peste noapte). 2) Loc de odihnă peste noapte. /<lat. mansum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁS//Ă3 ~e f. Mulţime mare şi compactă de oameni. ♢ De ~ pentru toată lumea; care cuprinde pe toţi. ~e populare totalitate a claselor şi categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁS//Ă2 ~e f. 1) Materie constituită din elemente eterogene, nediferenţiate, alcătuind un singur corp. ♢ ~ verde nutreţ constituit din iarbă şi din alte plante. 2) Cantitate, număr mare. ~ de aer. ♢ În ~ a) în număr (cantitate) mare; b) în comun. 3) Mărime fizică care determină cantitatea de materie pe care o conţine un corp; materia din care este format un corp. ♢ ~ grea (sau gravitaţională) măsură a interacţiunii gravitaţionale a corpurilor. ~ inertă măsură a inerţiei corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

másă (máse), s.f. – Volum. Fr. masse. – Der. masa, vb. (a concentra), din fr. masser; masaj, s.n, din fr. massage; masiv, adj., din fr. massif; masivitate, s.f., din fr. massivité; masor, s.m., din fr. massor; meseuză, s.f., din fr. masseuse.
(Dicţionarul etimologic român)

MÁSĂ s.f. 1. Mărime caracteristică unui corp, exprimată prin câtul dintre forţa care se exercită asupra lui şi acceleraţia pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare mulţime de oameni. ♢ Mase populare = totalitatea claselor şi păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerinţele dezvoltării societăţii. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].
(Dicţionar de neologisme)

MÁSĂ s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul. o ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacţie de fisiune nucleară în lanţ. 2. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc. o ~ de aer = porţiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăţi distincte. 3. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei reţele, ale unei maşini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. o ă vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor. 5. mulţime compactă de oameni. o ĕ populare = totalitatea claselor şi categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerinţele şi sensul acţiunii legilor obiective ale dezvoltării societăţii. 6. ~ continentală = continent. (< fr. masse, germ. Masse)
(Marele dicţionar de neologisme)

dúpă-másă s. f., art. dúpă-mása, g.-d. art. dúpă-mései; pl. dúpă-mése, art. dúpă-mésele
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mas s. n., pl. másuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

másă (mulţime, corp compact) s. f., g.-d. art. másei; pl. máse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MASA PIÉTRELOR s. v. fruntar.
(Dicţionar de sinonime)

MAS s. (înv. şi pop.) mânere. (~ul cuiva peste noapte la un han.)
(Dicţionar de sinonime)

MÁSĂ s. 1. v. mulţime. 2. v. bloc. 3. masă continentală v. continent. 4. masă atomică v. greutate atomică; masă electrică v. sarcină electrică; masă magnetică v. sarcină magnetică; masă moleculară v. greutate moleculară; masă specifică v. densitate. 5. (înv. şi reg.) pond. (~ unui corp.) 6. masă plastică v. material plastic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mas mase masel maselo

Cuvinte se termină cu literele: or lor elor selor aselor