mason

MASÓN, masoni, s.m. Francmason. – Din fr. maçon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MASÓN ~i m. Membru al organizaţiei masonice; francmason. /<fr. maçon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mason (masóni), s.m. – Francmason. Fr. (franc-)maçon. Sec. XIX (loja cea mai veche din Bucureşti a fost Steaua Dunării, 1857; de la 1880 la 1914, marea lojă din Bucureşti le-a condus pe cele din Austria şi Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s.f. Cf. farmazon. Se foloseşte şi în formele autentice, francmason şi der. lui.
(Dicţionarul etimologic român)

MASÓN s.n. Francmason. [< fr. maçon – zidar].
(Dicţionar de neologisme)

MASÓN s. m. francmason. (< fr. maşon)
(Marele dicţionar de neologisme)

masón s. m., pl. masóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MASÓN s. v. francmason.
(Dicţionar de sinonime)