masticație
MASTICÁŢIE, masticaţii, s.f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinţilor şi al muşchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MASTICÁŢI//E ~i f. Mestecare a alimentelor în cavitatea bucală. /<fr. mastication
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MASTICÁŢIE s.f. Mestecarea alimentelor în gură; masticare. [Gen. -iei, var. masticaţiune s.f. / < fr. mastication, cf. lat. masticare – a mesteca].
(Dicţionar de neologisme)
MASTICÁŢIE s. f. masticare (1). (< fr. mastication)
(Marele dicţionar de neologisme)
masticáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. masticáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. masticáţiei; pl. masticáţii, art. masticáţiile (sil. -ţi-i)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MASTICÁŢI//E ~i f. Mestecare a alimentelor în cavitatea bucală. /<fr. mastication
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MASTICÁŢIE s. f. masticare (1). (< fr. mastication)
(Marele dicţionar de neologisme)
masticáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. masticáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. masticáţiei; pl. masticáţii, art. masticáţiile (sil. -ţi-i)
(Dicţionar ortografic al limbii române)