mată dex - definiţie, sinonime, conjugare
MAT1 s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.) ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cuvânt cu care se anunţă această situaţie în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAT2, -Ă, maţi, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; şters2. 2. (Despre sticlă; p.ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparenţă. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanţă slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATÁ pron. pers. (Reg. şi fam.) Dumneata. [Gen-dat.: matale. – Var.: matále pron. pers.] – Din dumneata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MẤŢĂ, mâţe, s.f. 1. (Pop.) Pisică; p. restr. puiul (de sex feminin al) pisicii. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) cu mâţa în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înşele, să mintă. A umbla cu mâţa în sac = a umbla cu înşelăciuni. (A fi) mâţă blândă = (a fi) prefăcut, ipocrit, făţarnic. Ca o mâţă plouată = a) abătut, descurajat, fără chef; b) ruşinat, umilit. A trăi (sau a se înţelege, a se avea etc. cu cineva) ca mâţa cu şoarecele (sau cu şoarecii, cu câinele) = a fi în relaţii foarte proaste cu cineva. (Reg.) A se stupi ca mâţele = a) a fi în relaţii foarte proaste cu cineva; b) a se certa, a se insulta. A trage mâţa de coadă = a fi strâmtorat din punct de vedere material, a o duce greu, a fi sărac, nevoiaş. A se uita ca mâţa în calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul străin de o problemă, de un subiect. (Reg.) A rupe mâţa în două = a fi voinic, energic, curajos. 2. (Depr.) Epitet dat unui animal sau unui om slab, prăpădit, jigărit. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive etc. cu care se apucă, se prinde, se trage sau se fixează ceva. – Probabil formaţie onomatopeică. Cf. alb. m i c a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAT1 ~ă (maţi, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparenţă; fără transparenţă. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanţă; şters; surd. /<fr. mat, germ. matt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAT2 n. Situaţie în cadrul unei partide de şah, în care regele uneia dintre părţi nu-şi poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârşitul partidei în valoarea părţii adverse. /<fr. mat, germ. Matt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATÁ pron. pers. reg., fam. Pronume de politeţe pentru persoana a 2-a singular; dumneata. [G.-D. matale; Var. matale] /Din dumneata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÂŢ//Ă ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mică, cu blană netedă, cu ochi ageri (care văd şi în întuneric), foarte sprinten, cu gheare ascuţite retractile; pisică. ♢ A trăi ca ~a cu câinele a trăi în duşmănie; a nu se împăca. A umbla cu ~a în sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blândă zgârie rău se spune despre oamenii în aparenţă buni, cu înfăţişare inofensivă, dar cu fire plină de venin. A trage ~a de coadă a) a duce un trai greu; b) a-şi îndeplini obligaţiile cu mare greutate, anevoios. ~ blândă om făţarnic. 2) Femela motanului şi a unor animale sălbatice (a jderului, râsului etc.). 3) rar Obiect (unealtă, instrument, dispozitiv) cu care se apucă, se trage sau se fixează ceva. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mấţă sf [At: ANON. CAR. / Pl: mâţe / E: pbl fo cf alb mica] 1 (Pop) Pisică (Felis domestica). 2-3 (Prc) Pui (de sex feminin) al pisicii. 4 (Reg; îcs) (De-a) mâţa oarbă sau de-a mâţa Joc de copii Si: de-a baba oarba. 5 (Pop; îcs) (De-a) mâţa şi şoarecele Joc de copii în care jucătorii sunt aşezaţi în cerc, iar doi dintre ei, care îndeplinesc rolul de mâţă, respectiv de şoarece, se fugăresc în jurul cercului. 6 (Pop; îcs) mâţa de vânzare Joc de copii la priveghiul mortului, în care unul dintre jucători încearcă, după un anumit sistem, să vândă celorlalţi o mâţă reprezentată printr-o lingură. 7 (Pop; îcs) mâţa popii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Fam; îe) a fi mâţă blândă A fi prefăcut, ipocrit. 9 (Fam; îe) a fi (ca o) mâţă plouată (sau udă) A fi fără chef, abătut. 10 (Îae) A fi ruşinat, umilit. 11 (Reg; îe) (A cumpăra sau a lua, a fi etc.) mâţa-n sac Se spune despre un lucru pe care nu-l poţi cunoaşte înainte de a intra în posesia lui. 12 (Fam; îe) A umbla (sau a prinde pe cineva) cu mâţa-n sac A umbla sau a prinde pe cineva cu înşelăciuni. 13 (Fam; îe) A trăi (sau a se înţelege etc.) ca mâţa cu şoarecii (sau cu şoarecele ori cu câinele) A fi în relaţii foarte rele unii cu alţii. 14 (Reg; îe) A se stupi ca mâţele A nu se înţelege bine. 15 (Îae) A se certa mahalageşte. 16 (Pop; îe) A fi învăţat ca mâţa la lapte A fi rău învăţat. 17 (Îae) A avea un obicei prost. 18 (Reg; îe) A păţi cinstea mâţei la oala cu smântână A fi bătut. 19 (Reg; îe) A se învârti ca mâţa în jurul oalei cu smântână A da târcoale unui lucru sau unei fiinţe care îi place. 20 (Reg; îe) A umbla ca mâţa pe lângă laptele fierbinte A dori ceva de care se teme. 21 (Reg; îe) A se învârti ca mâţa pe lângă blidul cu păsat A evita să spună adevărul. 22 (Reg; îe) A trăi ca mâţa pe rogojină A o duce rău. 23 (Fam; îe) A trage mâţa de coadă (sau reg., pe rogojină) A o duce greu din cauza sărăciei. 24 (Reg; îe) A nu avea nici mâţa la casă A fi foarte sărac. 25 (Reg; îe) A se uita ca mâţa la peşte A privi cu lăcomie. 26 (Fam; îe) A se uita (sau a se pricepe etc.) ca mâţa-n calendar A nu pricepe nimic. 27 (Reg; îe) Mătură ca mâţa Se spune despre un om murdar care îşi ascunde murdăriile. 28 (Pfm; îe) A se spăla ca mâţa A se spăla superficial. 29 (Reg; îe) (Taci) să nu te audă (sau că te aude) mâţa Taci, că spui minciuni pe care nimeni nu le crede nimeni. 30 (Îae) Bagă de seamă ce spui. 31 (Reg; îe) A călca în urme de mâţă stearpă A fi îndrăgostit. 32 (Fam; îe) A rupe mâţa-n două A fi voinic. 33 (Îae) A fi energic, hotărât. 34 (Îae) A fi vrednic. 35 (Reg; îae) A se învoi la preţ cu cineva. 36 (Reg; îe) A se face mâţă A se ghemui ca o pisică la pândă. 37 (Reg; îe) A-i oua şi mâţa A fi om norocos. 38 (Pfm) Persoană vicleană ca pisica, ipocrită. 39 (Rar; dep) Cal slab, prăpădit Vz gloabă, mârţoagă. 40 (Îvr) Blană prelucrată a pisicii. 41 (Îr; pgn) Blană prelucrată a unor animale asemănătoare cu pisica. 42 (Reg; lpl; gmţ) Cosiţe la fete. 43 (Reg; îs) Mâţă sălbatică Pisică sălbatică (Felix silvestris). 44 (Înv; îc) mâţă de mare Specie de şarpe cu coada lungă, nedefinit mai îndeaproape. 45 (Reg; îc) mâţa-popii Omidă mare, păroasă, colorată pe spate în negru-roşiatic, din care iese fluturele Arctia caja Si: omidă-urs. 46 (Ent; reg; îac) Cantaridă (Lytta vesicatoria). 47-48 (Ent; reg; îac) Câinele-babei (Oniscus murarius şi asellus). 49 (Ent; reg; îac) Scolopendră (Oniscus scolopendra). 50 (Ent; reg; îac) Repede (Cicindela compestris) 51 (Pop; îe) A se da de-a mâţa-popii A se da peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. 52 (Bot; reg) Mâţişor (4) 53 (Bot; reg) Salcie. 54-55 (Pgn; şhp) Creangă (mică). 56 (Bot; reg) Barba ursului (Equisetum arvense). 57 (Bot; reg) Păpădie (Taraxacum officinale). 58 Muşchi de pe scoarţa copacilor. 59 Rădăcină aeriană a porumbului. 60 (Trs; Ban) Mâţ (11). 61 (Reg) Botniţă pentru viţel. 62 (Pes; reg) Ostie. 63 (Reg) Fiecare dintre cele două vârfuri ale scoabei. 64 (Reg) Mâner al cleştelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 65 (Reg) Cleşte. 66 (Prc) Cârlig al cleştelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 67 (Mar) Broască în care se fixează sfredelul. 68 (Înv) Ancoră de navă. 69 (Trs; Ban) Cârlig cu mai multe braţe îndoite şi ascuţite la vârf, cu care se prinde şi se scoate un obiect căzut în fântână. 70 Dispozitiv de siguranţă, prevăzut cu un fel de gheare, care serveşte la prinderea automată a coliviei dintr-o mină, când se rupe cablul. 71 (Reg) Laţ de prins păsări. 72 (Reg) Bucată de lemn sau de metal care prinde căpriorii unei case sau care leagă diverse părţi componente ale unei construcţii Vz grindă. 73 (Mol; Buc) Cârlig gros de fier, prins într-o coadă de lemn, care serveşte la rostogolitul buştenilor împinşi pe uluc. 74 (Trs; Mol) Placă de fier cu unul sau mai mulţi colţi, fixată pe fundul ulucului, pentru a micşora viteza buştenilor împinşi pe uluc. 75 (Reg) Butuc greu, prins cu un capăt pe o margine a ulucului şi cu cellalt sprijinit pe marginea opusă, având rolul de a micşora viteza buştenilor împinşi pe uluc. 76 (Trs; Mol) Tindeche la războiul de ţesut. 77 (Trs) Oişte. 78 (Reg) Dispozitiv în formă de furcă cu două coarne, aplicat la inima căruţei sau a carului, care împiedică vehiculul oprit pe o pantă să de-a înapoi. 79 (Reg) lanţ sau curea care leagă grindeiul plugului de rotile Si: potâng. 80 (Trs; Olt) Cumpănă de care se leagă stavila joagărului. 81 (Trs; Olt) Dispozitiv de fier, în formă de furcă, care împinge roata dinţată a joagărului. 82 (Trs; Olt la joagăr) Grăunţar. 83 (Trs; Olt) Coadă a furcii joagărului. 84 (Trs; Olt) Roată zimţată a joagărului. 85 (Trs; Olt) Fiecare din torţile care întind pânza joagărului. 86 (Trs; Olt) Fiecare dintre ghearele de fier ale joagărului. 87 (Trs; Olt) Jug de lemn al joagărului. 88 (Reg) Bucată de lemn scobit pe care se învârteşte cepul grindeiului la roata morii. 89 (Trs; Mol; mpl) Patină pentru alunecat pe gheaţă. 90 (Reg) Placă de fier cu colţi ascuţiţi pe care muncitorii forestieri şi-o aşează pe talpa încălţămintei ca să nu alunece. 91 (Reg) Cârlig de fier cu colţi, cu ajutorul căruia muncitorii de la întreţinerea liniilor electrice sau de telegraf se urcă pe stâlpi. 92 (Mar) Coşuleţ care are în partea superioară un cerc prevăzut cu dinţi, cu care pot fi prinse cozile fructelor, la cules. 93 (Reg) Grătar pe care se frige carne. 94 (Trs) Pirostrie pe care se pune un vas la foc. 95 (Reg) Grătar de fier care se pune pe vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le face să ardă mai bine. 96 (Reg) Dig de proporţii reduse. 97-98 (Reg) Firidă mică făcută în peretele cămării Si: (reg) mâţoacă(3). 99 (Pop; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 100 (Pop; art.) Melodie după care se execută mâţa(99).
(Micul dicţionar academic)

mat s.n. Final la jocul de şah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat.
(Dicţionarul etimologic român)

mîţă (-ţe), s.f. – Pisică. – Megl. maţă. Creaţie expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Şeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîţ, s.m. (pisoi); mîţesc, adj. (de pisică); mîţan, s.m. (pisoi, cotoi); mîţeşte, adv. (ca pisicile); mîţişor, s.m. (creangă de salcie în floare, serveşte drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîţos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19).
(Dicţionarul etimologic român)

MAT s.n. Situaţie la jocul de şah în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ A face (pe cineva) mat = a câştiga o partidă de şah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].
(Dicţionar de neologisme)

MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; şters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanţă. [< fr. mat].
(Dicţionar de neologisme)

MÁTĂ s.f. Produs metalurgic intermediar între minereul brut şi produsul finit. [< fr. matte].
(Dicţionar de neologisme)

MAT1 s. n. (şah) situaţie în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câştiga o partidă de şah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)
(Marele dicţionar de neologisme)

MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanţă. (< fr. mat)
(Marele dicţionar de neologisme)

MATÁ vb. tr. 1. a face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. a etanşa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă; a ştemui. 3. a introduce mortar în rosturi prin batere. (< fr. mater)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÁTĂ s. f. produs metalurgic între minereul brut şi produsul finit. (< fr. matte)
(Marele dicţionar de neologisme)

mat adj. m., pl. maţi; f. sg. mátă, pl. máte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mat s. n., pl. máturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

matá vb., ind. prez. 1 sg. matéz, 3 sg. şi pl. mateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

matá/matále pr., g.-d. matále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mátă s. f., pl. máte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coáda-mâţei (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coáda-mâţei-de-báltă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâţă s. f., g.-d. art. mâţei; pl. mâţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MATÁ pron. v. dumneata, dumneavoastră, tu.
(Dicţionar de sinonime)

COADA-MÂŢEI s. v. papanaş.
(Dicţionar de sinonime)

MÂŢĂ SĂLBÁTICĂ s. v. pisică sălbatică.
(Dicţionar de sinonime)

MÂŢĂ s. v. ancoră, crăcană, patină, păpădie, pirostrie, pisică, potâng, tindeche.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata