materii dex - definiţie, sinonime, conjugare

materii

[Sinonime]
MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mişcare ale acestei realităţi. 2. Substanţă din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziţiei sale. ♢ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte obiecte. Materie cenuşie = parte a sistemului nervos central situată la suprafaţa creierului şi în interiorul măduvei, care dă naştere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligenţă. ♦ (Pop.) Ţesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaştere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ♢ Loc. adv. În materie de... = privitor la..., în ceea ce priveşte... ♢ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conţinut, cuprins; fond, esenţăTablă de materii = listă ataşată la începutul sau la sfârşitul unei lucrări, în care sunt înşirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informaţii care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoştinţelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învăţământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATÉRI//E ~i f. 1) Realitate care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta. 2) Substanţă din care sunt formate obiectele şi care posedă o masă mecanică. Structura ~ei. ♢ ~ colorantă substanţă folosită la colorarea diverselor obiecte. ~ cenuşie a) substanţă a sistemului nervos central, aflată la suprafaţa creierului şi în componenţa măduvei spinării; b) capacitate de a pătrunde în esenţa lucrurilor; inteligenţă. ~ primă produs semifabricat destinat prelucrării sau transformării într-un produs finit. 3) Produs textil; ţesătură; material. 4) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunoştinţe care constituie conţinutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

matérie (matérii), s.f. – 1. Substanţă, material. – 2. Ţesătură, stofă. – 3. Puroi. – Mr. materie. Lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff „materie” şi „ţesătură”, cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s.n. (materie; Arg., bani), din fr. matériel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, înv.; materialicesc, adj. (înv., material); materialiceşte, adv. (din punct de vedere material); materialism, s.n., din fr. matérialisme; materialist, s.m., din fr. matérialiste; materialitate, s.f., din fr. matérialité; materializa, vb., din fr. matérialiser; imaterial, adj., din fr. immatériel, cu der. sale.
(Dicţionarul etimologic român)

MATÉRIE s.f. 1. Categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă, existentă independent de conştiinţă şi reflectată de aceasta. 2. Substanţă din care sunt făcute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compoziţiei lui. 3. Domeniu de cunoaştere, de cercetare etc. ♦ Conţinut, fond, esenţă. 4. Totalitatea cunoştinţelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină şcolară. [Gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matière, it. materia].
(Dicţionar de neologisme)

MATÉRIE s. f. 1. realitatea obiectivă, existentă independent de conştiinţă şi reflectată de aceasta. 2. substanţă din care sunt făcute diverse obiecte. ♢ element, corp privit din punctul de vedere al compoziţiei lui. o ~ primă = produs destinat prelucrării. 3. domeniu de cunoaştere, de cercetare etc.; obiect de studiu. o în ~ de = în ceea ce priveşte... ♢ conţinut, fond, esenţă. 4. totalitatea cunoştinţelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină şcolară. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie)
(Marele dicţionar de neologisme)

matérie s. f. (sil. -ri-e), art. matéria (sil. -ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art. matériile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MATÉRIE s. 1. v. substanţă. 2. v. cuprins. 3. v. subiect. 4. v. fond. 5. v. obiect.
(Dicţionar de sinonime)

MATÉRIE s. v. bun, chestiune, lucru, material, obiect, problemă, produs, puroi, subiect, temă, ţesătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat mate mater materi

Cuvinte se termină cu literele: ii rii erii terii aterii