MATISÍ, matisesc, vb. IV. Tranz. (Mar.) A îmbina capetele a două parâme sau a două cabluri, prin împletirea şuviţelor din care sunt alcătuite. – Cf. fr. m a t i r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATISÍT, -Ă, matisiţi, -te, adj. (Despre capetele a două frânghii, a două cabluri) Îmbinat prin împletirea şuviţelor din care sunt făcute. – V. matisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
matisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. matisésc
(Dicţionar ortografic al limbii române)
matisít adj. m., pl. matisíţi; f. sg. matisítă, pl. matisíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATISÍT, -Ă, matisiţi, -te, adj. (Despre capetele a două frânghii, a două cabluri) Îmbinat prin împletirea şuviţelor din care sunt făcute. – V. matisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
matisít adj. m., pl. matisíţi; f. sg. matisítă, pl. matisíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)