mator dex - definiţie, sinonime, conjugare

mator

mator mator
mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Puşcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s.f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s.f. (înv., vechime).
(Dicţionarul etimologic român)

MATÓR s.n. (Poligr.) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele. [< fr. matoir].
(Dicţionar de neologisme)

MATÓR s.n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)
(Marele dicţionar de neologisme)

matór s. n., pl. matoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mátor, mátoră, mátori, mátore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat mato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator