matracucă

MATRACÚCĂ, matracuci, s.f. (Pop. şi fam.) Femeie urâtă şi prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea şi vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. m a t r a k ú k a „mandragoră”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATRACÚ//CA ~ci f. pop. Femeie vulgară, cu înfăţişare neplăcută şi purtări nedemne. /<ngr. matrakúka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

matracúcă (matracúci), s.f. – Femeie şleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 şi Gáldi 208, rom. provine din ngr.).
(Dicţionarul etimologic român)

matracúcă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. matracúcii; pl. matracúci
(Dicţionar ortografic al limbii române)