matrițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MATRIŢÁ, matriţez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matriţe. – Din matriţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATRIŢÁRE, matriţări, s.f. Acţiunea de a matriţa şi rezultatul ei. – V. matriţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MATRIŢ//Á ~éz tranz. (materiale) A prelucra cu matriţa. /Din matriţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATRIŢÁ vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriţă. [< germ. matrizieren].
(Dicţionar de neologisme)

MATRIŢÁRE s.f. Acţiunea de a matriţa şi rezultatul ei. [< matriţa].
(Dicţionar de neologisme)

MATRIŢÁ vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matriţe. (< germ. matrizieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

matriţá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriţéz, 3 sg. şi pl. matriţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

matriţáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matriţării; pl. matriţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat matr matri matrit

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare ritare