MATRÍŢĂ, matriţe, s.f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele într-o tipografie. – Din germ Matrize.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂTRÍŢĂ, mătriţe, s.f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris). – Cf. m ă t r e a ţ ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATRÍŢ//Ă ~e f. 1) Unealtă folosită la modelarea prin deformare plastică sub presiune a unor materiale. 2) Formă în care se toarnă caracterele tipografice. /<germ. Matrize
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MATRÍŢĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].
(Dicţionar de neologisme)
MATRÍŢĂ s. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a maşinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)
(Marele dicţionar de neologisme)
matríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matríţei; pl. matríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. mătríţei; pl. mătríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂTRÍŢĂ s. v. granat, spilcuţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂTRÍŢĂ, mătriţe, s.f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris). – Cf. m ă t r e a ţ ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MATRÍŢĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].
(Dicţionar de neologisme)
MATRÍŢĂ s. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a maşinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)
(Marele dicţionar de neologisme)
matríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matríţei; pl. matríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. mătríţei; pl. mătríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂTRÍŢĂ s. v. granat, spilcuţă.
(Dicţionar de sinonime)