matur dex - definiţie, sinonime, conjugare
MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); cu judecată, cu experienţă. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedeşte o judecată adâncă, serios, chibzuit; p.ext. profund. [Acc. şi: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A curăţa o suprafaţă de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafaţă, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MĂTURÁ mătur tranz. 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) fig. (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafaţă. /Din mătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experienţă. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. şi mátur. / < lat. maturus, it. maturo].
(Dicţionar de neologisme)

MATÚR, -Ă adj. 1. ajuns la maturitate; adult. ♢ copt (la minte), cu experienţă. 2. serios, adânc, profund. (< lat. maturus, it. maturo)
(Marele dicţionar de neologisme)

matúr adj. m., pl. matúri; f. sg. matúră, pl. matúre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măturá vb., ind. prez. 1 sg. mătur, 3 sg. şi pl. mătură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pelín de mături s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Maturnematur
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat matu

Cuvinte se termină cu literele: ur tur atur