maximum

MÁXIMUM s.n. 1. Limita superioară peste care nu se poate trece; maxim¹. ♢ Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim¹. ♦ (Adverbial) În cantitatea, timpul, spaţiul maxim² posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁXIMUM¹ n. Valoare reprezentând extrema superioară (atinsă de o cantitate variabilă); limită superioară. ~ul temperaturii. /<lat. maximum, fr. maximum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁXIMUM² adv. Cel mult. /<lat. maximum, fr. maximum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o mărime variabilă; maxim. ♦ Punct, limită superioară. ♢ La maximum = în cel mai înalt grad. // adv. Cel mult. [< lat., fr. maximum].
(Dicţionar de neologisme)

MÁXIMUM I. s. n. 1. punct, limită superioară. 2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. o la ~ = în cel mai înalt grad. II. adv. cel mult. (< fr., lat. maximum)
(Marele dicţionar de neologisme)

máximum adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máximum s. n., art. máximumul
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la máximum loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÁXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.)
(Dicţionar de sinonime)