mazăre dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÁZĂRE s.f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii şi cu seminţe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum). ♢ Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreţ pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agăţătoare cu flori roşii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Păstăile (cu seminţe) sau seminţele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste seminţe. – Cf. alb. m o d h u l l ë.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁZĂRE f. 1) Plantă leguminoasă alimentară şi furajeră, cu flori albe sau trandafirii şi cu fructul în formă de păstaie, cu seminţe rotunde. ♢ ~-sălbatică plantă agăţătoare cu flori roşii deschise. 2) Fructul şi sămânţa acestei plante. 3) Mâncare pregătită din boabele acestei plante. [G.-D. mazării] /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mázăre s.f. – Legumă (Pisum sativum). – Mr. madzîre. Origine necunoscută. S-a identificat cu dacicul μοζουλα menţionat de Dioscorides (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522; Tocilescu, Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880, 569; Philippide, II, 720; Capidan, Raporturile, 537; Weigand, BA, III, 236); dar, pe de o parte, acest nume desemnează cimbrul, a cărui asemănare cu mazărea nu este convingătoare; şi, pe de altă parte, Jokl, Litteris, IV, 200, cf. Sandfeld 95, a demonstrat că trebuie să se citească μιζουλα. S-a presupus un tracic *mazala (Pascu, I, 190) sau *mazela (Diculescu 207); o sursă anterioară indoeurop. (Lahovary 123 şi 336). În fine, der. din tc. (per.) maş nu pare posibilă fonetic (Roesler 598). Legătura cuvîntului rom. cu alb. modhulje „mazăre” (Meyer 284; Tiktin; Rosetti, II, 119) pare evidentă, dar nu lămureşte mult originea cuvîntului (der. rom. din alb. nu e posibilă; mai sigur este că ambele cuvinte conduc la o sursă comună). Ar putea fi vorba de un cuvînt balcanic, din aceeaşi familie cu sl. zrŭnu, zerno „boabă”, lituan. žirnis „mazăre”; dar trebuie stabilită mai întîi originea plantei şi a cultivării ei. Der. măzărar, s.m. (insectă parazită, Bruchus pisi); măzărat, adj. (granulos); măzărică, s.f. (măzăriche, Vicia sativa; plantă leguminoasă, Lathyrus tuberosus; Banat, varietate de fasole); măzăriche, s.f. (Vicia sativa, Vicia dumetorum, Vicia lathyroides, Vicia silvatica; grindină; trichină, trichinoză); măzăroi, s.m. (Trans., mazăre). Din rom. provine bg. măzarik (Capidan, Raporturile, 232).
(Dicţionarul etimologic român)

mázăre s. f., g.-d. art. mázării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLOARE-DE-MÁZĂRE s. v. indruşaim, sângele-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)

MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.
(Dicţionar de sinonime)

MÁZĂRE s. v. fasole, linte.
(Dicţionar de sinonime)

MAZĂRE-PĂDUREÁŢĂ s. v. orăstică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma maz maza mazar

Cuvinte se termină cu literele: re are zare azare