MÁZĂRE s.f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii şi cu seminţe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum). ♢ Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreţ pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agăţătoare cu flori roşii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Păstăile (cu seminţe) sau seminţele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste seminţe. – Cf. alb. m o d h u l l ë.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÁZĂRE f. 1) Plantă leguminoasă alimentară şi furajeră, cu flori albe sau trandafirii şi cu fructul în formă de păstaie, cu seminţe rotunde. ♢ ~-sălbatică plantă agăţătoare cu flori roşii deschise. 2) Fructul şi sămânţa acestei plante. 3) Mâncare pregătită din boabele acestei plante. [G.-D. mazării] /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mázăre s.f. – Legumă (Pisum sativum). – Mr. madzîre. Origine necunoscută. S-a identificat cu dacicul μοζουλα menţionat de Dioscorides (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522; Tocilescu, Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880, 569; Philippide, II, 720; Capidan, Raporturile, 537; Weigand, BA, III, 236); dar, pe de o parte, acest nume desemnează cimbrul, a cărui asemănare cu mazărea nu este convingătoare; şi, pe de altă parte, Jokl, Litteris, IV, 200, cf. Sandfeld 95, a demonstrat că trebuie să se citească μιζουλα. S-a presupus un tracic *mazala (Pascu, I, 190) sau *mazela (Diculescu 207); o sursă anterioară indoeurop. (Lahovary 123 şi 336). În fine, der. din tc. (per.) maş nu pare posibilă fonetic (Roesler 598). Legătura cuvîntului rom. cu alb. modhulje „mazăre” (Meyer 284; Tiktin; Rosetti, II, 119) pare evidentă, dar nu lămureşte mult originea cuvîntului (der. rom. din alb. nu e posibilă; mai sigur este că ambele cuvinte conduc la o sursă comună). Ar putea fi vorba de un cuvînt balcanic, din aceeaşi familie cu sl. zrŭnu, zerno „boabă”, lituan. žirnis „mazăre”; dar trebuie stabilită mai întîi originea plantei şi a cultivării ei. Der. măzărar, s.m. (insectă parazită, Bruchus pisi); măzărat, adj. (granulos); măzărică, s.f. (măzăriche, Vicia sativa; plantă leguminoasă, Lathyrus tuberosus; Banat, varietate de fasole); măzăriche, s.f. (Vicia sativa, Vicia dumetorum, Vicia lathyroides, Vicia silvatica; grindină; trichină, trichinoză); măzăroi, s.m. (Trans., mazăre). Din rom. provine bg. măzarik (Capidan, Raporturile, 232).
(Dicţionarul etimologic român)
mázăre s. f., g.-d. art. mázării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLOARE-DE-MÁZĂRE s. v. indruşaim, sângele-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)
MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.
(Dicţionar de sinonime)
MÁZĂRE s. v. fasole, linte.
(Dicţionar de sinonime)
MAZĂRE-PĂDUREÁŢĂ s. v. orăstică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÁZĂRE f. 1) Plantă leguminoasă alimentară şi furajeră, cu flori albe sau trandafirii şi cu fructul în formă de păstaie, cu seminţe rotunde. ♢ ~-sălbatică plantă agăţătoare cu flori roşii deschise. 2) Fructul şi sămânţa acestei plante. 3) Mâncare pregătită din boabele acestei plante. [G.-D. mazării] /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
mázăre s. f., g.-d. art. mázării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLOARE-DE-MÁZĂRE s. v. indruşaim, sângele-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)
MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.
(Dicţionar de sinonime)
MÁZĂRE s. v. fasole, linte.
(Dicţionar de sinonime)
MAZĂRE-PĂDUREÁŢĂ s. v. orăstică.
(Dicţionar de sinonime)