mazetă

MAZÉTĂ, mazete, s.f. (Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAZÉT//Ă ~e f. fam. (la unele jocuri de noroc, la biliard) Jucător prost, neîndemânatic. /<fr. mazette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mazétă (mazéte), s.f. – Ageamiu (la joc de cărţi). Fr. mazette.
(Dicţionarul etimologic român)

MAZÉTĂ s.f. Jucător slab, care face greşeli la jocul de cărţi, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neîndemânatic. [< fr. mazette].
(Dicţionar de neologisme)

MAZÉTĂ s. f. jucător slab (la jocul de cărţi, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr. mazette)
(Marele dicţionar de neologisme)

mazétă s. f., pl. mazéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)