mazil dex - definiţie, sinonime, conjugare

mazil

MAZÍL, mazili, s.m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcţie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcţie publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoşi din funcţie. 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătăşel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din tc. mazul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAZÍL ~i m. ist. 1) Demnitar sau mare demnitar destituit din funcţie. 2) Boier mic (fără funcţie publică). 3) Cavalerist dintr-o unitate militară constituită din boieri scoşi din funcţii publice. 4) Slujbaş însărcinat cu strângerea birurilor. /<turc. mazul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mazíl (mazíli), s.m. – 1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcţie sau serviciu. Se spunea despre principii destituiţi de sultan, ca şi despre demnitarii concediaţi; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supuşu unui regim special de dări. – 2. Boier. – Var. (Mold.) mazîl. Tc. mazul, din arab. ma‘zul (Şeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450). Sec. XVII. – Der. mazilesc, adj. (nobil); mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza); mazilie, s.f. (destituire, exil); mazilime, s.f. (reuniune de mazili). Rus. de S. mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puţin clară, provine din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

mazíl s. m., pl. mazíli
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma maz mazi

Cuvinte se termină cu literele: il zil azil