mazilit

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcţie pe cineva. ♦ Fig. (rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAZILÍT, -Ă, maziliţi, -te, adj. Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. – V. mazili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MAZIL//Í ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcţie, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mazilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mazileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MAZILÍ vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. şi pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.
(Dicţionar de sinonime)

MAZILÍT adj. (POL., IST.) detronat. (Domnitor ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MAZILÍT s. v. detronare.
(Dicţionar de sinonime)

MAZILÍT s. v. demitere, destituire, îndepăr-tare, scoatere.
(Dicţionar de sinonime)