meș dex - definiţie, sinonime, conjugare

meș

meş meş
MEŞI s.m. pl. Un fel de încălţăminte fără toc, confecţionată din piele subţire şi purtată în trecut de bărbaţi, peste ciorapi. ♢ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) meşii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ţine (pe cineva) meşii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞ ~i m. mai ales la pl. 1) înv. Încălţăminte fără toc, confecţionată din piele foarte fină, purtată peste ciorapi, sub încălţămintea de stradă. 2) rar Încălţăminte de casă din pâslă. /<turc. mest
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meş (méşi), s.m. – 1. Un fel de încălţăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meşt, mestie. Mr. mestră, pl. meşti. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Şeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta.
(Dicţionarul etimologic român)

meşi s. m. pl., art. méşii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

méş, méşuri, s.n. (reg.) 1. inel anual în trunchiul unui arbore. 2. pătură, strat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: me

Cuvinte se termină cu literele: es