meșă dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÉSĂ, mese, s.f. (La catolici şi luterani) Liturghie. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉŞĂ, meşe, s.f. 1. Şuviţă de păr (de altă culoare sau nuanţă decât restul părului); şuviţă falsă de păr ataşată la părul natural (pentru a-l îmbogăţi şi a-l înfrumuseţa). 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. mèche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉSA adv. (Fam.; în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situaţie neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din ngr. mésa „înăuntru”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉS//Ă ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compoziţie muzicală religioasă care se cântă în bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉŞ//Ă ~e f. 1) Şuviţă de păr. 2) Fâşie de tifon sau de vată, care drenează o rană; dren. 3) Adaos de păr la cel natural pentru a-l îmbogăţi. [G.-D. meşei] /<fr. meche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mésa adv. – 1. Bătut la unele jocuri de cărţi. – 2. (În expresii) Înşelat. Ngr. μέσα „înăuntru” (Graur, BL, IV, 100); cf. expresia l-au băgat mesa, din ngr. τòν ἔβαλαν μέσα. Cf. misit.
(Dicţionarul etimologic român)

MÉSĂ s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compoziţie polifonică religioasă, care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei; misă. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa].
(Dicţionar de neologisme)

MÉŞĂ s.f. 1. Şuviţă de păr. ♦ Adaos de păr care completează şi îmbogăţeşte părul actorului sau actriţei atunci când e nevoie. 2. Fâşie de tifon introdusă într-o rană pentru a drena puroiul. [< fr. mèche].
(Dicţionar de neologisme)

MÉSA s.f. (Geol.) Platou înalt şi lat, cu costişe ascuţite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare. [< engl., sp., it. mesa, cf. lat. mensa – masă].
(Dicţionar de neologisme)

MÉSĂ s. f. sacrificiu al corpului şi sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică şi ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie. (< it. messa, fr. messe, germ. Messe)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÉŞĂ s. f. 1. şuviţă de păr. ♢ adaos de păr care completează şi îmbogăţeşte părul actorului sau al actriţei atunci când e nevoie. 2. fâşie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÉSA s. f. platou înalt, înconjurat de abrupturi. ♢ podiş bazaltic provenit din lava acumulată iniţial în văi largi, sau în depresiuni. (< sp. mesa)
(Marele dicţionar de neologisme)

a cădea mesa expr. a ajunge într-o situaţie neplăcută, a intra într-un bucluc. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

mésă (religie) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

méşă s. f., art. méşa, g.-d. art. méşei; pl. méşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mésa adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÉSĂ s. v. misă.
(Dicţionar de sinonime)

MÉSĂ s. v. liturghie.
(Dicţionar de sinonime)

MÉŞĂ s. (livr.) postişă. (O ~ de păr.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mes

Cuvinte se termină cu literele: sa esa