meșină

MEŞÍNĂ, meşine, s.f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptuşirea încălţămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărţi etc.). – Din tc. meşın.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞÍN//Ă ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptuşirea încălţămintei. /<turc. meşin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meşínă (-ni), s.f. – Piele tăbăcită. – Mr. mişine, megl. mişin. Tc. meşin, din per. mῑš „oaie” (Şeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.
(Dicţionarul etimologic român)

meşínă s. f., g.-d. art. meşínei; pl. meşíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)