meșteșugăresc dex - definiţie, sinonime, conjugare
MEŞTEŞUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meşteşugăreşti, adj. Care aparţine meşteşugarului sau ocupaţiei lui, privitor la meşteşugar sau la ocupaţia lui. – Meşteşugar + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞTEŞUGĂRÍ, meşteşugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meşteşugar. – V. meşteşugar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞTEŞUGĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru meşteşugari; propriu meşteşugarilor. /meşteşugar + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MEŞTEŞUGĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupaţia de meşteşugar; a fi meşteşugar. /Din meşteşugar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meşteşugărésc adj. m., f. meşteşugăreáscă; pl. m. şi f. meşteşugăréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

meşteşugărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşteşugărésc, imperf. 3 sg. meşteşugăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meşteşugăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MEŞTEŞUGĂRÉSC adj. (rar) meserieşesc, meşteresc. (Atelier ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mes mest meste mestes

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc aresc garesc