meșteșugări dex - definiţie, sinonime, conjugare
MEŞTEŞUGÁR, meşteşugari, s.m. Persoană calificată într-un meşteşug (I 1); persoană care are (şi practică) un meşteşug; meseriaş. – Meşteşug + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞTEŞUGĂRÍ, meşteşugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meşteşugar. – V. meşteşugar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞTEŞUGÁR ~i m. Persoană calificată într-un meşteşug; meseriaş. /meşteşug + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MEŞTEŞUGĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupaţia de meşteşugar; a fi meşteşugar. /Din meşteşugar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meşteşugár s. m., pl. meşteşugári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

meşteşugărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşteşugărésc, imperf. 3 sg. meşteşugăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meşteşugăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MEŞTEŞUGÁR s. v. meseriaş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mes mest meste mestes

Cuvinte se termină cu literele: ri ari gari ugari sugari