meșteșugareț

MEŞTEŞUGÁREŢ, -Ă, meşteşugareţi, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meşteşug + suf. -areţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

meşteşugáreţ adj. m., pl. meşteşugáreţi; f. sg. meşteşugáreţă, pl. meşteşugáreţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MEŞTEŞUGÁREŢ adj. v. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput.
(Dicţionar de sinonime)

MEŞTEŞUGÁREŢ s. v. meseriaş, meşteşugar.
(Dicţionar de sinonime)