meșteresc dex - definiţie, sinonime, conjugare
MEŞTERÉSC, -EÁSCĂ, meştereşti, adj. (Rar) Care aparţine meşterului (1): de meşter; specific meşterului. – Meşter + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEŞTERÍ, meşteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. şi intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meşteşugi. – Din meşter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MEŞTER//Í ~ésc tranz. 1) A face cu îndemânare şi pricepere (de meşter); a meşteşugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea iniţială; a repune în funcţiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meşter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meşterésc adj. m., f. meştereáscă; pl. m. şi f. meşteréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

meşterí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşterésc, imperf. 3 sg. meştereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meştereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MEŞTERÉSC adj. v. meşteşugăresc.
(Dicţionar de sinonime)

MEŞTERÍ vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mes mest meste mester

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc eresc teresc