MEANDRÁRE s.f. Acţiunea de formare a meandrelor. [Pron. me-an-. / < meandru].
(Dicţionar de neologisme)
meandráre s. f., pl. meandrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
meandrá vb., ind. prez. 3 sg. meandreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
meandráre s. f., pl. meandrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)