mecanotehnică dex - definiţie, sinonime, conjugare
MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MECANOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic].
(Dicţionar de neologisme)

MECANOTÉHNICĂ s.f. Mecanică (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < mecano- + tehnică].
(Dicţionar de neologisme)

MECANOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic2)
(Marele dicţionar de neologisme)

mecanotéhnic adj. m. tehnic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mecanotéhnică s. f., g.-d. art. mecanotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MECANOTÉHNICĂ s. v. mecanică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mec meca mecan mecano

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica hnica ehnica