mecenat

MECENÁT, mecenaţi, s.m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MECENÁ//T ~ţi m. Persoană care protejează artele, literatura, ştiinţa; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor şi ştiinţelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].
(Dicţionar de neologisme)

MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor şi ştiinţelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)
(Marele dicţionar de neologisme)

mecenát s. m., pl. mecenáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MECENÁT s. v. mecena.
(Dicţionar de sinonime)