media dex - definiţie, sinonime, conjugare
MEDIÁ, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înţelegere între două sau mai multe părţi adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităţilor dintre două sau mai multe state; a face un act de mediaţie. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calităţi expectorante şi a unor proprietăţi care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparţine acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s.f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui şi cu fructul o capsulă lunguiaţă (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s.f.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉDIU1, medii, s.n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află fiinţele şi lucrurile. ♢ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluţie nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulţirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăieşte cineva: ambianţă. 3. Substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitaţional etc. în care se desfăşoară fenomenele fizice. 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă şi despre care, în practicile oculte, se credepoate comunica cu spiritele şi poate servi ca intermediar între ele şi cei vii. – Din lat. medium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉDIU2, -IE, medii, adj., s.f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ♢ Învăţământ mediu = treaptă a învaţământului public, între învăţământul elementar şi cel superior. Şcoală medie = şcoală de învăţământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m.pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporţii. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S.f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ♢ Medie aritmetică = rezultatul obţinut din împărţirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (şi substantivat, f.pl.) = unde radio cu lungimea între 100 şi 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m şi 571,4 m destinat posturilor naţionale de radiodifuziune. ♢ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantităţile sau calităţile diferitelor elemente componente: una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obţinut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. şi împărţirea acestora prin numărul lor total. ♢ Expr. A (nu)-i ieşi sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obţine nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MEDI//Á ~éz tranz. (înţelegeri, acorduri între părţi) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂTLÁGIN//Ă ~i f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, şi cu inflorescenţă în formă de spic în vârful unei codiţe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂCOVÍN//Ă ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare şi păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe şi cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TREMURĂT//OÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculeţe şi cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉDI//U1 ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale şi de condiţii fizice, care înconjoară şi influenţează organismele. 2) Spaţiu material în care se află un corp sau în care se desfăşoară un fenomen fizic. 3) Ansamblu de condiţii externe în care trăieşte şi se dezvoltă un individ uman. 4) Ansamblu de circumstanţe materiale sau morale; ambianţă care înconjoară o persoană; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉDIU2 medii m. (în practicile oculte) Persoană dotată cu spirite, servind ca intermediar între spirite şi cei vii. /<lat. medium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉDI//U3 ~e (~i) 1) Care se află la mijloc; situat între două părţi extreme sau între două lucruri de acelaşi fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui râu. 2) Care este de proporţii sau de valoare moderată; de natură foarte obişnuită. Preţ ~. Alimentaţie ~e. 3) Care reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉDI//E ~i f. 1) Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ♢ În ~ luând o măsură intermediară între cantităţile sau calităţile diferitelor elemente componente. 2) Rezultat obţinut prin adunarea notelor primite de un elev sau de un student şi împărţirea acestora la numărul lor total. [Sil. -di-e] /<lat. medius, ~a, ~um
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

médiu (médii), s.n. – Ambianţă, mijlocire. Lat. medium (sec. XVIII). – Der. mediat, adj., din fr. médiat; imediat, adj., adv., din fr. immédiat; median, adj., din fr. médian; mediatiza, vb., din fr. médiatiser; mediator, s.m., din lat. mediator, apare la Radu Popescu (sec. XVIII); mediaţiune, s.f., din fr. médiation; medie, s.f. (valoare mijlocie), din lat. media (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înţelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].
(Dicţionar de neologisme)

MÉDIU s.n. 1. Natura, spaţiul înconjurător în care se află o fiinţă, un lucru etc. ♢ Mediu geografic = totalitatea condiţiilor naturale exterioare ale vieţii sociale, care constituie una dintre condiţiile necesare şi permanente ale vieţii materiale a societăţii şi unul dintre factorii care influenţează dezvoltarea ei. ♦ Orice substanţă în care se produce sau se propagă un fenomen. ♢ Mediu de cultură = soluţie nutritivă sterilizată, folosită pentru înmulţirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăieşte cineva. 3. (În forma medium) (Cel) care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. médium].
(Dicţionar de neologisme)

MÉDIU, -IE adj. De (la) mijloc, mijlociu; care formează, care constituie o medie. ♢ Învăţământ mediu = treaptă imediat superioară învăţământului elementar; termen mediu = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalţi doi termeni. [Pron. -diu. / < lat. medius].
(Dicţionar de neologisme)

MÉDIE s.f. 1. Valoarea mijlocie a mai multor mărimi. ♢ Medie aritmetică = număr rezultat din împărţirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; medie geometrică = radical al unui produs. 2. Rezultat obţinut din adunarea notelor primite de un elev la o materie (sau la toate materiile) şi împărţirea sumei totale la numărul lor. [Gen. -iei. / < lat. media].
(Dicţionar de neologisme)

MEDIÁ vb. intr. a mijloci, a face un act de mediaţie. (< lat. mediare)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÉDIU1 s. n. 1. natura, spaţiul înconjurător în care se află o fiinţă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viaţa şi dezvoltarea organismelor. ♢ orice substanţă în care se produce sau se propagă un fenomen. o ~ de cultură = soluţie nutritivă sterilizată, pentru înmulţirea microbilor în laborator. 2. substanţă care poate fi străbătură de un fluid. 3. societatea, lumea în mijlocul căreia trăieşte cineva. 4. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. (< lat. medium)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÉDIU2, -IE adj. 1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie. o învăţământ ~ = treaptă superioară învăţământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalţi doi termeni. 2. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat. (< lat. medius)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÉDIE s. f. 1. valoare numerică mijlocie a mai multor mărimi. o ~ aritmetică = număr din împărţirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; ~ geometrică = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev şi împărţirea sumei totale la numărul lor. (< lat. media)
(Marele dicţionar de neologisme)

mediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediéz, 3 sg. şi pl. mediáză, 1 pl. mediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

médiu adj. m. [-diu pron. -diu], f. médie (sil. -di-e); pl. m. şi f. médii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

médiu s. n. [-diu pron. -diu], art. médiul; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

médie s. f. (sil. -di-e), art. média (sil. -di-a), g.-d. art. médiei; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MEDIÁ vb. v. mijloci.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTLÁGINĂ s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcinţica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruţele (pl.), limbariţă, coada-şoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălţilor, limba-broaştei, limba-oii, limba-şarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuişoriţă, gheţişoară, rocoţel, scânteiuţă, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluţa-fetei, steluţă-albă.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCOVÍNĂ s. v. mierluţă, rocoţea, scân-teioară, scânteiuţă.
(Dicţionar de sinonime)

TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părăşin, iarba-iepurelui.
(Dicţionar de sinonime)

EVUL MÉDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vârsta de mijloc.
(Dicţionar de sinonime)

MÉDIU s. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?)
(Dicţionar de sinonime)

MÉDIU s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem.
(Dicţionar de sinonime)

MÉDIU adj. v. mijlociu.
(Dicţionar de sinonime)

MÉDIE s. (rar) mijlocie. (~ preţurilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me med medi

Cuvinte se termină cu literele: ia dia edia