mediatoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană, guvern etc. care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediaţie; mijlocitor, intermediar. 2. S.n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S.f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEDIAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană (sau delegaţie oficială, guvern) care mediază un acord între două părţi; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MEDIAT//ÓR2 ~oáre n. Substanţă secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MEDIATOÁRE ~ f. Perpendiculară dusă prin mijlocul unui segment de dreaptă. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere şi transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ♢ Mediator chimic = substanţă chimică eliberată de terminaţiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. şi f. Cel care face o mediaţie între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].
(Dicţionar de neologisme)

MEDIATOÁRE s.f. Perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pron. -di-a-. / după fr. médiatrice].
(Dicţionar de neologisme)

MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere şi transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanţă chimică eliberată de terminaţiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediaţie; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)
(Marele dicţionar de neologisme)

mediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. şi pl. mediatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mediatoáre (persoană, geom.) s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediatoárei; pl. mediatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părţi aflate în conflict.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me med medi media mediat

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare